Quckie e catelusa mea…e o combinatie reusita intre bichon maltez si pechinez. O am de cand era in burtica, cealalta catelusa a mea, Cora mi-a facut-o cadou. A nascut doi pui. Unul nu a supravietuit si celalat a devenit Quckie. Cora dupa ce a nascut-o, tragea toti oamenii care imi intrau in casa de picior sa ii duca la cosul unde era asezat puiul ei. Se invartea in jurul cosului si privea in ochii omului, ii spunea: “Uite, vezi ce minune am eu aici?” Numele de prajitura i s-a potrivit mereu. E un deliciu sa o privesti cat de zapacita si de iubitoare e. Latra pe toata lumea, dar doar ca sa o mangaie…e o santajista, nu face liniste daca nu o iei in brate. Are niste ochi atat de expresivi si de frumosi incat nu poti sa nu ii raspunzi Corei : “Da, chiar ai facut o minune”. Cand sunt trista, vine la mine, face ochii mari, lasa capul intr-o parte, ii cade o ureche bleaga si face o mutra de nu poti macar de dragul imaginii sa lasi un pic tristetea si sa ii zambesti. O strang in brate, plang si ea ma pupa…asa stie ea sa imi spuna ca o sa treaca. Dimineata ma trezesc cu ochii ei privindu-ma, iar cand deschid ochii incepe sa dea din coada. Cand o certi ,scoate limba ca un copil,ca si cand te-ar certa la randul ei. A nascut 5 pui frumosi acum 2 luni si am vrut sa mai pastrez unul, dar m-am gandit ca Quckie imi umple casa suficient cu bucurie iar Cora cu kiniste. Luna asta implineste 3 ani. NU, nu mai implineste. Azi un om a ucis-o. A trecut cu masina peste capul ei micut si i-a scos ochii, lasandu-o cu limba scoasa si plina de sange de asemenea. A venit acasa moarta, iar Cora n-a mai fost tacuta…a urlat toata durerea familiei la capul lui Quckie, iar de cand am ingropat-o, Cora daca vrei sa o mangai, i-a pozitie in care a intepenit puiul ei, ca si cand ti-ar spune, sunt EA, mangaiat-o! Traversa din iubire spre mine si a murit ca si cand l-ar certa pe criminal…a ramas cu limbuta scoasa. Masina n-a oprit…Quckie n-a mai miscat…timpul s-a oprit in mine si a oprit si durerea in el. Am avut o minune si cineva mi-a luat-o!
