sâmbătă, 14 martie 2009

Povestea unui loc...

Acum un an…15 decembrie 2007

Eu : - Unde facem revelionul?

Ei : - La Nautilus!

Eu : - Ce-i asta?

Ei : - Un local foarte misto…o sa iti placa…

Tocmai se inchisese locul in care noi ne intalneam seara de seara…era un barulet in care toata lumea stia pe toata lumea, unde aveam loc intotdeauna…un fel de a doua casa, doar ca o casa a prieteniilor! Eram trista stiam ca nu o sa mai gasim un altul si ma temeam ca astfel o sa ne pierdem si noi de noi, ca vom iesi pe rand unii cu altii in diverse locuri…si totul va fi doar o amintire a ce a fost candva!

Stabilim sa ne intalnim toti sa vad si eu locul. Ajung acolo si dau de un restaurant in toata regula…cu acvarii cu servetele frumos aranjate pe fetele de mese, cu corabii, scoici si cascade pe pereti…ma inspaimant…spun asta nu-i de noi…aduce a fitze si a oameni trecuti de o varsta…aici probabil se mananca in liniste, se asculta muzica de relaxare si se pleaca repede…nu se intinde lumea la povesti. Nu termin de exprimat ideea ii vad pe cei din jurul meu zambind pe genul…las ca o sa inteleaga ea…aud o chitara si vad un barbat se apropie de masa noastra cu chitara cu tot…canta si cu el canta si toata masa mea…mai erau mese ocupate…cantau si ele…termina de cantat si lumea aplauda si cere o alta melodie…privesc uimita toata scena si ascult si mai uimita ce canta…folk…si canta bine…intreb cine-i tipu’ care canta din toti plamanii intr-un restaurant…mi se raspunde sec: patronul. Imi aduc aminte ca omul sfinteste locul si dau din cap in semn de confirmare ca asa e. Din secunda aia realizez ca inca se mai poate…ca mai exista case ale prieteniilor…ca am schimbat locul vechi si n-am piedut nimic doar am castigat noi prieteni, patronul, sotia lui,barmanul, ospatarul…oamenii de la celalate mese…toti te tratau ca si cand te-ar sti de o viata si vor sa te stie in continuare…A fost o seara senzationala…m-am simtit ca si cand cineva imi citise gandurile si decisese sa le si materializeze…intr-un loc…in niste oameni. Au urmat sute de seri identice si zeci de prieteni noi. Asta era inceputul…acum la mai bine de un an, ma duc acolo, dar nu imi mai canta doar patronul, ci toti cei pe care ii ascult acasa pe cd-urile de folk…s-a inchis casa eliad si cei ce locuiau in ea s-au mutat in casa mea…au trecut deja pe aici sa ne incante, nume ca Marius Batu, Mircea Vintila, Emeric Imre,Dinu Olarasu, La Strada, Krypton si Pacifica cu Leo Iorga si Ioan Gyuri Pascu iar candva saptamana viitoare ii voi asculta pe Ducu Bertzi si pe Paula Seling pentru ca vorba aia…omul sfinteste locul si oamenii astia care au pus bazele restaurantului l-au sfintit atat de bine incat si mie mi se indeplinesc dorinte…e suficient sa intri, sa iti doresti si apoi ai! Eu mi-am dorit un loc unde sa mananc bine…il am…mancarea e dementiala dar paleste in fata hranei spirituale pe care ti-o ofera…mananc langa prietenii mei pe muzica mea preferata…si singurele fite ale localului de care ma temeam la inceput sunt ale mele…cand ma prostesc palngandu-ma ca intarzie cafeaua :)

De vorba cu speranta…


In noaptea asta am vorbit cu prima speranta ucisa. Era coada la poarta raiului pantru intervievarea aceleia ce moara ultima in general.

Am avut exclusivitate,deoarece speranta moarta a fost impresionata ca in loc sa o intreb ca toti ceilalti despre criminalul sau, am intrebat-o despre soarta celorlate sperante.

A fost un interviu extrem de trist,a fost ca o disvutie cu un om fara sperante.

Eu : - Banuiesti motivul pentru care ai fost omorata?

Speranta : - Nu-l banuiesc, il cunosc cu certitudine.Am fost ucisa pentru ca oamenii nu mai au rabdare si nu mai cred in mine,asa ca ma abandoaneaza, iar eu fara ei mor.

E: - Inteleg ca nu a fost vorba de o crima ci de moartea ta naturala in absenta cuiva…

S: - E tot o crima, sa nu crezi ca poate fi mai bine, dar voi oamenii nu ati inteles aste.Nu noi murim,ci moare ptuin din voi cu fiecare speranta ucisa.

E: - Asadar, ciriminalul tau trebuie compatimit, nu acuzat!

S: - In mod clar are nevoie de ajutor, mai are prea putine sperante si acelea sunt deja bolnave, nu o mai duce mult saracul.Dar nu numai el e asa, el e doar primul care a renuntat la o speranta mare, de care voi ati auzit.Si tu ai ucis sperante, ai ucis cate o sora de-a mea de cate ori ti-ai abandonat un vis.

E: - Sa inteleg ca sunt si eu o criminala? Ca voi muri curand?

S: - Nu e chiar asa.Tu spre deosebire de cel caruia ii apartineam, dai nastere altor sperante in locul celor ucise si totusi tu si semenii tai nu asteptati suficient si nu credeti destul cat sa ne mentineti in viata!

E: - Si atunci ce se va intampla cu sperantele, daca noi nu va tinem in viata?

S: - E ultima intrebare la care iti voi raspunde, si o fac caci poate mai reusesti sa salvezi ceva: Sperantele planuiesc o sinucidere in grup!

S-a sfarsit discutia noastra mai trist decat a inceput, dar eu stiu ce voi cei ce cititi puteti salva ceva…va rog…nu lasati sperantele sa isi duca planul la bun sfarsit…VISATI, CREDETI, IUBITI SI SPERATI!!!

Daca el nu ma vrea…eu il mai vreau?


Tu il vrei dar el…nu prea te vrea(am bagat de la mine “prea-ul”…sa nu sune urat). Tu stii in sinea ta ca nu te vrea, dar cealalta sine a ta(cea opusa celei cerebrale), te abureste uneori ca poate totusi te-ar vrea daca…si de aici incepe paranoica din tine sa isi imagineze daca ce!

Daca totusi a raspuns la telefon si totusi mi-a vorbit…o insemna ceva nu? Revino-ti ,inseamna doar ca are bun simt!

Daca rade la glumele mele ,insemna ca ii plac cat de cat,nu? NU,inseamna doar ca esti amuzanta, sau ca ai ales bine glumele :)

Daca il deranjeaza ca am zis ca e urat azi, inseamna ca ii pasa ce cred,nu? NU din nou, inseamna ca e om, si noua oamenilor nu ne place sa fim jigniti!

Daca as fi bruneta in loc sa fiu roscata, poate as avea mai multe sanse, si daca as fi mai inabordabila(da cum? ca daca eu nu-l abordez el nu o face) si daca as fi mai inalta si daca as fi mai slaba sau mai grasa…si daca as fi…. Cu siguranta ca daca as fi alta m-ar placea :)

Ok…nu esti in niciunul din modurile daca…asa ca…nu te vrea…da tu tot il vrei…si nu ai nici cea mai vaga idee ce trebuie facut ca el sa te vrea sau ca tu sa nu-l mai vrei.

Acum, trebuia sa vina incheierea in care eu sa dau raspunsuri clare la ce trebuie facut in situatia data, dar spre marea mea dezamagire…habar nu am…caci si eu…IL VREAU…si el NU MA VREA :(

Bucuriile mici, darama tristetile mari…


“Buturuga mica rastoarna caru mare,esentele tari se pastreaza in sticlute mici si oamenii mari nu se masoara cu metru!” :)

Si…da…bucuriile mici , fac minuni mari.

Atunci cand te simti singur, trist, nemultumit de tot si iti observi gandirea pesimista, adu-ti aminte ce te bucura, si chiar daca ai impresia ca acum nici asta nu te-ar bucura, incearca si vei vedea ca viata te contrazice :)

Iti place ploaia, sau poate vantul, iubesti soarele si anumiti oameni, tristetea ta, nu va schimba nimic din astea…Asteapta sa ploua iar…si priveste ploaia, fara sa privesti alceva si fara sa gandesti ca ultimul te iubesc l-ai auzit in ploaie…si acum ploua si nimeni nu iti spune te iubesc … adu-ti aminte ca si inainte sa te iubeasca, ploaia era la fel de frumoasa….

Lasa vantul sa te mangaie si soarele sa te bronzeze, lasa oamenii sa te iubeasca in continuare…Iubeste la randul tau…tot ce-ai iubit…si cauta sa iubesti si tot ce-i nou :)

Iti place marea…sau iti place muntele? Da o fuga…fa-le o vizita, prietenii tai necuvantatori te asteapta mereu la fel…si cu si fara altcineva langa tine.Nu te miti ca nu ai timp sau bani, ca ai pleca da nu ai cum…just go…nu dormi o noapte si mergi acolo unde vrei…tu stii ca nu e scump si mai ales ca se poate.

Am plecat pana la mare, trista fiind in adancul meu…amantindu-mi ca ultima oara am vazut marea cu el…si el nu mai e…mi-am luat prietena si-am dat o fuga in miez de noapte…si ploua…si batea vantu si era intuneric…si numai timp de mare nu era…dar noi stiam…ca marea e frumoasa mereu…si cu el si fara el…si atunci m-am bucurat de ea…de mare… de prietena mea…de vant si ploaie…de neprevazut…de liniste…si marea era rece…si murdara…dar nimic nu a fost atat de rece si murdar intr-o frumusete ca a ei…marea era frumoasa…si m-a facut si pe mine frumoasa, si fericita…si copil…si femeie…si mi-a dat energie si putere pt o noua serie de tristeti, dar asta numai dupa ce mi-a spus secretul…(mi-a soptit sa o caut cand sunt trista, caci valurile ei, stiu o sumedenie de trucuri pt a ma face sa zambesc)!

Sunt sigura si muntele are o groaza de lururi sa imi spuna…o sa trec pe la el :) …. dar nu acum…acum sunt bine…zambesc de una singura!

Generatia lor…


Asculand melodia lui Leasa Dragos - Diferente am inceput sa ma intreb, oare generatia ce ne urmeaza e mai castigata decat noi?Oare accesul la informatie mult mai timpuriu si tehnologia mai avansata i-a facut mai destepti sau mai inumani?

Imi aduc aminte ca am avut o copilarie exact ca cea descrisa in melodie si as numi-o fara sa stau pe ganduri, o copilarie frumoasa. In ce fac copiii de azi, eu nu vad nimic frumos.Pe vremea mea (ce mare par :p ) era plin de copii in fata blocului si in parcuri, acum nu vad pe nimeni.O perioada m-am intrebat daca pur si simplu oamenii au luat o pauza de la a face copii, apoi am constatat ca ei exista , doar ca exista in alt stil. Exista doar prin intermediul computer-ului, fac tot ce faceam noi in realitate, in mediul virtual. Se joaca fotbal pe calculator, se impusca tot pe calculator(eu ma jucam pac pac, sau hotii si teroristii…varianta veche a counter-ului ) joaca spanzuratoarea online(asta doar cei ce au auzit de ea), X si 0 pe mess, biliard de asemenea si lista poate continua.

Nu-si mai cer prietenia prin biletele si da, in mod clar nu au scris o scrisoare cuiva.Nu le mai vezi reactiile, decat in emoticon-urile mess-ului…si banuiesc ca intr-un viitor primul sarut va fi doua puncte asterix :) !

Era sa zic ca vor ajunge sa faca si dragoste de la distanta pe calculatoare…dar era sa zic…ca au ajuns deja.

Prevad un viitor sumbru, in care discutiile vor fi doar online si vor decurge la modul :

Gigel: Cf mai?

Rodica: Bn.U?

Gigel:Miss u…hai sa ne vdm!

Rodica: Ok…bag cam!

Gigel :Me 2 :*

Rodica : Cf cu berea aia in mana?

Gigel:Aaaaa, beau o bere cu Petrica!

Rodica: E si el cu u?

Gigel: Nu,da are si el camu’ pornit!

MA MINT…


Ma mint uneori atat de bine incat reusesc sa ma cred!Dar cum minciuna are picioare scurte, ma prind ca m-am mintit tocmai cand ma mint frumos.Ma mint ca mi-e bine si ma mint ca pot fara el…ma mint ca sunt mai puternica de atat si pot si fara restu…apoi ma mint ca cel nou ma iubeste si continui sa ma mint ca nu imi pasa ca unii ma detesta…ma mint ca am trecut peste complexele mele si ma mint ca fac ceea ce-mi place. Ma mint constant si ma prind mereu…

Veselie mare….


Azi sunt vesela degeaba…da tot e bine ca sunt vesela.

M-am saturat sa nu fiu…asa ca am decis sa fiu. Ce conteaza ca nimic din ce m-ar face vesela nu se iveste? E mai important ca reusesc sa schimb sistemul de valori si ca reusesc sa zambesc la tot ce ma intrista!!!

N-am bani, nu-i nimic, daca aveam poate nu mai aveam timp sa scriu, ca eram pe undeva sa ii cheltui…si ar fi fost trist, caci pe mine ma bucura sa scriu. :)

N-am persoana potrivita langa mine…da poate e mai bine…ca daca o aveam nu mai aveam ce cauta si mie imi place sa caut! :)

N-am cate kg mi-as dori sa am ( am mult mai putine) … da e ok…ca daca aveam mai multe, trebuia sa ma abtin de la mancare si mie imi place rau sa pap ! :)

N-am o relatie deosebita cu cei din jurul meu…ok si asta…macar asa am ce cladi de acum incolo…si mie imi place sa construiesc :)

N-am chef cateodata de nimic…si cu toate astea…ma bucur caci…sunt unul din putinii oameni ce reusesc sa faca nimic…si asta ma face aproape unica…si imi place iar :)

N-am chef sa rad…da rad sa imi fac in ciuda…imi place sa ma lupt…iar sa ma lupt cu mine e o adevarata provocare…si eu ador provocarile…:))

Ce sa mai…am cate putin din toate in timp ce imi lipsesc mai toate…dar am iubire…si cum imi place sa fiu egoista…deocamdata o tin pt mine :)

E veselie mare azi…. sa vedem si maine :)

Scrisoare catre un orb


« Iubind am putut darui lumina intunericului,asa ca prietene iubeste si aceasta scrisoare nu-si va mai avea rostul ! »
Lolrelai

Imi cer scuze ca am intarziat cu aceasta scrisoare,dar ceea ce mi-ai cerut sa iti scriu m-a luat prin surprindere.Stiu ca pare absurd ; mi-ai cerut sa iti descriu ceea ce eu pot vedea si tu nu…dar nu este atat de simplu, nestiind ce inseamna sa nu vezi.Poate ochii mei nu dau importanta lucrurilor pe care le vad zilnic,iar acestea pentru tine pot insemna mult.
Voi incerca sa iti descriu ceea ce ochii mei vad,ceea ce sufletul meu simte si poate ceea ce cunosc cel mai bine…chipul persoanei iubite ! In acest mod sigur nu voi omite nimic,vei intelege tot,pentru ca si tu ai iubit chair daca ai facut-o in intuneric.
Incercand sa te fac sa te simti putin mai bine, iti aduc aminte, ca mereu chipul persoanei iubite este cel mai frumos in intuneric, atunci cand doar mainile tale ii vad fata, cand doar tu ii desenezi formele.
Nu conteaza ca nu o vezi,esentialul este ca o simti si stii ca este frumoasa.Si eu sunt oarba, caci imi vad iubitul cum nu-l mai vede nimeni,il vad cel mai frumos,dar restul lumii nu o face.Deci intre mine si lume, cineva vede gresit…iubirea e oarba si eu iubesc.
Iubeste si vei vedea tot ! Ochii iubitei te vor face sa vezi ceea ce altii, desi au lumina ochilor de o viata, nu au vazut nicioadata.
Sa fiu mai explicita.Il vad zilnic, dar nu pe el, ci ceea ce imaginea lui imi ofera.Ii vad ochii si ma pierd in adancimea lor, ii vad buzele si imi este greu sa accept ca Raiul e atat de aproape. Il mangai, si simt nevoia sa o fac cu ochii inchisi, tocmai pentru a fi sigura ca nu pierd nimic, ca e doar el si eu,si ca ochii mei nu se vor rataci o secunda pe perna pe care el e asezat.
Prin el vad ingeri, fara el vad blocuri si masini. Prin el vad locuri despre care nici nu stiu daca exista, vad o lume noa in care, desi de cele mai multe ori e intuneric, nu conteaza caci in « intunericul » acela suntem doi.
Imaginea nu are importanta, atat timp cat sufletul tau vede ceea ce ochii nu percep.
De ce ti-as descrie eu tie ceva, cand tu poti vedea mai multe decat mine ? Tu ai o lume a ta, pe care nu o cunoaste nimeni, eu traiesc intr-o lume a tuturor pe care toti o stiu.
Mie imi este impus sa accept ca o parte din copac verde si cu forma ovala zimtata, se numeste frunza.Tu poti vedea o frunza rotunda si rosie.
Tu esti liber sa vezi persoana iubita exact cum o vrei,ti-o creezi ideala,eu o vad asa cum a fost creata.
Tie ochii nu iti permit nimic, mie lumea nu imi permite mai mult !
Tu nu poti fi criticat daca spui ca cerul e roz,e dreptul tau, caci nu il vezi.Eu in schimb, voi primi zeci de remarci de genul : » - E albastru ! Nu vezi, e albastru ?! »
Asa ca bucura-te de tot ceea ce poti vedea si nu regreta nimic din ceea ce nu vezi.
Nu merita !

Despre greseli…


Greselile pot fi mici sau mari. Nu exista greseli asa si asa. Se mai pot imparti in categoriile de iertat si de neiertat, dar acestea sunt categorii personalizate, si difera in functie de standardele fiecarei persoane. Observ insa o singura asemanare, aceea ca orice om ce se hotaraste sa iti incadreze greseala la “de iertat”, iti precizeaza cu certitudine ca altul in locul sau te-ar fi catalogat ca “de neiertat”, insa nici unul care decide sa nu te ierte , nu precizeaza ca altcineva poate te-ar ierta. Ciudat…deci drept urmare, mai toate greselile sunt de neiertat…

Acum ajungem la cea mai trista parte. Ce faci cand gresesti si nimeni nu te iarta? Mari filozofi au admis ca “a gresi e omeneste”, dar nici unul din acesti oameni destepti, nu a precizat ce trebuie facut dupa ce o comiti”omeneste”. Gresesti fata de un om si toti ceilalti oameni din jurul tau, carora le erai aproape inainte de greseala, decid sa nu te ierte.

Incerci sa repari greseala, dar incercarea e in zadar, caci un lucru odata facut, facut ramane. Nu e ca si cand ai vopsi nuanta gresita un pererte si apoi dai alt strat cu cea potrivita, si totul e ok. In cazul de fata, nici o vopsea nu iti schimba nuanta obtinuta in urma greselii.

Ramai singur, reflectezi, realizezi a mia oara ca da, chiar ai gresit, regreti, suferi, le simti lipsa tuturor, apoi te razvratesti intrebandu-te cum toate cele bune facute, adunate, sunt umbrite de un singur gest? Apoi liniste…te ierti pe tine, dar nu-i ierti pe ei, pe cei ce te-au dezamagit, pe cei de la acre asteptai indurare, in timp ce ei abia asteptau sa gresesti.

O vei lua de la capat intr-un final, vei cunoaste oameni noi, vei avea grija sa nu mai gresesti, dar totul va fi altfel de data asta. Gustul amar al ultimelor prietenii spulberate cu vorbe mari si probleme de etica, gustul superioritatii altora in fata slabiciunii tale de momente, gustul ramane,,,si in fiecare nou potential prieten, privesti cu teama si mutra ultimului dusman.

Gresind cunosti oamenii mai bine… si totusi e atat de gresit sa gresesti!!!

De ce sunt oamenii rai?


Ma uit la mine si observ clar o doza de rautate, fara de care viata mea ar fi cu siguranta una mai linistita. Ma privesc in momentele de criza(adica atunci cand cineva ma enerveaza, pe buna dreptate sau nu, nu conteaza, faptul ca ma enerveaza e suficient ca sa ma crizez) si vad cum caut cu toata rasuflarea mea o metoda de a il face sa sufere pe adversar. Poate e o chestie normala sa cauti razbunarea, poate ai motive sa nu taci ca prostu in fata ofenselor, dar ceea ce nu mi se mai pare normal este sa cauti sa lovesti in celalat ca intr-un dusman chiar daca el se numeste “iubitul tau”, “mama ta”, “prietena ta cea mai buna” etc. Eu una pot spune ca pe acesti oameni ii ranesc mult mai usor, e mult mai simplu, ii cunosc bine si stiu ce ii doare, asa ca atunci cand am impresia ca am motive ma leg de tot ce inseamna sensibil la ei. Nu numai eu fac asta, suntem multi noi cei ce facem asta, ni se zice oameni. Ma cert cu iubitul de exemplu, stiu ca il doare daca ii spun un anumit lucru, il spun, vad cum il doare si ma incearca o senzatie stranie de satisfactie, el la randul lui stie ce ma doare, asa ca loveste si el cat poate, intr-un final unul din noi loveste mai tare. Limita loviturilor creste cu fiecare cearta, limita suportabilitatii se mareste tinand cont ca dupa ultima cearta inca sunteti impreuna, asa ca la noua cearta cautam lovituri mai dure. Pe mine una, ma doare a doua zi ceea ce am zis, imi pare rau ca am facut-o , ma doare si mai tare cand il strang in brate si ii spun te iubesc, caci nu uit ca acum doua zile nu stiam cum sa il nimicesc cu iubirea mea. Imi propun sa nu mai fac lucrul asta, sa las de la mine tot pentru binele meu, tot pentru a nu ma mai simti cum ma simt dupa, si totusi acea stranie satisfactie rautacioasa este mai importanta. De ce? Nu stiu.

Cand vine vorba de mama , lucrurile stau si mai simplu. Stiu clar ca orice as face si orice as zice, ramane tot mama. Nu ma poate parasi, ma iubeste neconditionat, asa ca eu profit la maxim de situatie. Aici limita este foarte departe si oricum e oarecum invizibila. Mama va fi acolo chiar daca sunt rea sau buna. E mai simplu sa fiu rea, asa ca aleg calea usoara. Ma doare si in cazul asta ce fac,am momente ca momentul asta in care scriu si regret, dar momentele sunt momente si trec repede in general. Sunt rea, si cunosc oameni rai, vreau sa nu mai fiu rea si cunosc oameni care vor sa nu mai fie rai. Care e concluzia? De ce sunt totusi oamenii rai daca nu vor sa fie rai? Cred ca raspunsul e mult mai simplu decat toata povestea indrugata de mine aici. Oamenii sunt rai, pentru ca le face o placere deosebita sa fie rai, e placut sa vezi ca detii puterea de a starni si alte lacrimi decat ale tale, e placut sa vezi ca esti mai rau decat cel ce a fost rau cu tine si e placut sa fii tu cel ce are ultimul cuvant.

Linistea devine un lux


Ne trezim dimineata si constientizam fara nici un strop de fericire ca tocmai incepe o noua zi. O zi in care vom pleca la munca, ne vom enerva, ne vom intoarce acasa, ne vom enerva, vom face doua-trei cumparaturi unde ne vom enerva iar, dupa care vom manca si vom adormi nervosi.

Ne urcam in tramvaiul pe care cu siguranta daca nu alergam nu il prindeam si daca nu il prindeam intarziam. Vom asculta pensionarii tristi care se plang si se indreapta spre piata pentru a nu cumpara nimic, ci doar pentru a se amagi ca tot nu au scazut preturile, ba mai mult, iar au crescut.Vom auzi vatmanul cum injura deoarece in mod cert traficul va fi infernal si ne vom lovi cel putin o data de cel de langa noi inainte de a cobori.

Vom ajunge la munca, unde numai ideea de munca ne enerveaza, asa ca ce sa mai vorbim de seful nedrept si morocanos si de salariul de-a dreptul batjocoritor.

Ne vom intoarce spre casa tot cu tramvaiul in care povestea de dimineata se repeta, numai ca acum suntem mai obositi si mai stresati, deci riscul de a ne certa cu cei ce se imping in noi pentru a cobori , creste.

Ajungem acasa, unde speram sa gasim un pic de liniste. Ne revenim repede caci nici partenerul de viata nu a avut o zi tocmai reusita. Luam decizia de a iesi pentru a cumpara o sticla de ceva si vesnicul pachet de tigari care se termina mereu in cele mai proaste momente.

Observam vanzatoarea cum ne priveste cu dispret pentru ca luam pana si ultima mie de lei de pe tejghea si apoi ne intoarcem spre casa.Sotia, este iar nervoasa, nu a inteles nici pana acum de ce dai banii pe prostiile alea care iti distrug viata. Ne enervam, mancam si constientizam ca cea mai buna solutie e somnul, poate Doamne Ajuta visam ceva frumos si beneficiem de cateva ore de liniste in care suntem altcineva, in care ea intelege ca nu tigarile iti distrug viata ci viata iti distruge tigarile,le toaca pur si simplu.Poate visam ca lumea e mai calma, mai buna si mai optimista, ca seful cel rau ne lauda, ca salariul creste, ca preturile scad, ca sotul/sotia inca ne iubesc.

Poate visam ceva frumos, dar frumos Doamne, caci chiar avem nevoie pentru ca maine e o noua zi si maine o luam de la capat….

Te-am privit plecand




Ma uitam cum trupul tau se indeparteaza cu fiecare pas de al meu. Te priveam si ma intrebam daca exista imagine mai trista de atat, mai trist decat sa vezi iubirea parasind iubirea.

Am sperat ca asta va fi tot, ca va durea atunci si apoi va trece, caci timpul vindeca ranile... dar nu,cu fiecare secunda trecuta fara tine totul devine mai greu si mai gol.

Asternuturile urla dupa corpul tau, usa se deschide mai greu cand stie ca tu nu o vei mai deschide vreodata, iar covorul si prosopul vorbesc intre ei sa plece in cautarea ta. Realizezi? Cel ce il calcai in picioare zilnic vrea sa isi faca bagajele si sa se astearna la picioarele tale iar!!! Nimic nu mai e la fel... intreaga casa te plange, iar masa din bucatarie refuza alte coate pe ea, le reneaga chiar si pe ale mele…Iubitule, daca ele, daca obiectele nu mai pot exista fara tine, eu ce sa fac…eu tac…si mor...

Mor de foame, mor de sete, si mor de somn. Mi-e foame de tine, mi-e sete de sarutul tau, mi-e pofta de ochii tai si ma chinuie lipsa bratelor tale.

Intoarce-te iubite, caci mi-e somn de visele cu tine si mi-e timpanul surd, fara vocea ta strigandu-ma :”iubito“!

video