sâmbătă, 14 martie 2009

De ce sunt oamenii rai?


Ma uit la mine si observ clar o doza de rautate, fara de care viata mea ar fi cu siguranta una mai linistita. Ma privesc in momentele de criza(adica atunci cand cineva ma enerveaza, pe buna dreptate sau nu, nu conteaza, faptul ca ma enerveaza e suficient ca sa ma crizez) si vad cum caut cu toata rasuflarea mea o metoda de a il face sa sufere pe adversar. Poate e o chestie normala sa cauti razbunarea, poate ai motive sa nu taci ca prostu in fata ofenselor, dar ceea ce nu mi se mai pare normal este sa cauti sa lovesti in celalat ca intr-un dusman chiar daca el se numeste “iubitul tau”, “mama ta”, “prietena ta cea mai buna” etc. Eu una pot spune ca pe acesti oameni ii ranesc mult mai usor, e mult mai simplu, ii cunosc bine si stiu ce ii doare, asa ca atunci cand am impresia ca am motive ma leg de tot ce inseamna sensibil la ei. Nu numai eu fac asta, suntem multi noi cei ce facem asta, ni se zice oameni. Ma cert cu iubitul de exemplu, stiu ca il doare daca ii spun un anumit lucru, il spun, vad cum il doare si ma incearca o senzatie stranie de satisfactie, el la randul lui stie ce ma doare, asa ca loveste si el cat poate, intr-un final unul din noi loveste mai tare. Limita loviturilor creste cu fiecare cearta, limita suportabilitatii se mareste tinand cont ca dupa ultima cearta inca sunteti impreuna, asa ca la noua cearta cautam lovituri mai dure. Pe mine una, ma doare a doua zi ceea ce am zis, imi pare rau ca am facut-o , ma doare si mai tare cand il strang in brate si ii spun te iubesc, caci nu uit ca acum doua zile nu stiam cum sa il nimicesc cu iubirea mea. Imi propun sa nu mai fac lucrul asta, sa las de la mine tot pentru binele meu, tot pentru a nu ma mai simti cum ma simt dupa, si totusi acea stranie satisfactie rautacioasa este mai importanta. De ce? Nu stiu.

Cand vine vorba de mama , lucrurile stau si mai simplu. Stiu clar ca orice as face si orice as zice, ramane tot mama. Nu ma poate parasi, ma iubeste neconditionat, asa ca eu profit la maxim de situatie. Aici limita este foarte departe si oricum e oarecum invizibila. Mama va fi acolo chiar daca sunt rea sau buna. E mai simplu sa fiu rea, asa ca aleg calea usoara. Ma doare si in cazul asta ce fac,am momente ca momentul asta in care scriu si regret, dar momentele sunt momente si trec repede in general. Sunt rea, si cunosc oameni rai, vreau sa nu mai fiu rea si cunosc oameni care vor sa nu mai fie rai. Care e concluzia? De ce sunt totusi oamenii rai daca nu vor sa fie rai? Cred ca raspunsul e mult mai simplu decat toata povestea indrugata de mine aici. Oamenii sunt rai, pentru ca le face o placere deosebita sa fie rai, e placut sa vezi ca detii puterea de a starni si alte lacrimi decat ale tale, e placut sa vezi ca esti mai rau decat cel ce a fost rau cu tine si e placut sa fii tu cel ce are ultimul cuvant.

Niciun comentariu: