In noaptea asta am vorbit cu prima speranta ucisa. Era coada la poarta raiului pantru intervievarea aceleia ce moara ultima in general.
Am avut exclusivitate,deoarece speranta moarta a fost impresionata ca in loc sa o intreb ca toti ceilalti despre criminalul sau, am intrebat-o despre soarta celorlate sperante.
A fost un interviu extrem de trist,a fost ca o disvutie cu un om fara sperante.
Eu : - Banuiesti motivul pentru care ai fost omorata?
Speranta : - Nu-l banuiesc, il cunosc cu certitudine.Am fost ucisa pentru ca oamenii nu mai au rabdare si nu mai cred in mine,asa ca ma abandoaneaza, iar eu fara ei mor.
E: - Inteleg ca nu a fost vorba de o crima ci de moartea ta naturala in absenta cuiva…
S: - E tot o crima, sa nu crezi ca poate fi mai bine, dar voi oamenii nu ati inteles aste.Nu noi murim,ci moare ptuin din voi cu fiecare speranta ucisa.
E: - Asadar, ciriminalul tau trebuie compatimit, nu acuzat!
S: - In mod clar are nevoie de ajutor, mai are prea putine sperante si acelea sunt deja bolnave, nu o mai duce mult saracul.Dar nu numai el e asa, el e doar primul care a renuntat la o speranta mare, de care voi ati auzit.Si tu ai ucis sperante, ai ucis cate o sora de-a mea de cate ori ti-ai abandonat un vis.
E: - Sa inteleg ca sunt si eu o criminala? Ca voi muri curand?
S: - Nu e chiar asa.Tu spre deosebire de cel caruia ii apartineam, dai nastere altor sperante in locul celor ucise si totusi tu si semenii tai nu asteptati suficient si nu credeti destul cat sa ne mentineti in viata!
E: - Si atunci ce se va intampla cu sperantele, daca noi nu va tinem in viata?
S: - E ultima intrebare la care iti voi raspunde, si o fac caci poate mai reusesti sa salvezi ceva: Sperantele planuiesc o sinucidere in grup!
S-a sfarsit discutia noastra mai trist decat a inceput, dar eu stiu ce voi cei ce cititi puteti salva ceva…va rog…nu lasati sperantele sa isi duca planul la bun sfarsit…VISATI, CREDETI, IUBITI SI SPERATI!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu