Povestea unui loc...

Acum un an…15 decembrie 2007

Eu : - Unde facem revelionul?

Ei : - La Nautilus!

Eu : - Ce-i asta?

Ei : - Un local foarte misto…o sa iti placa…

Tocmai se inchisese locul in care noi ne intalneam seara de seara…era un barulet in care toata lumea stia pe toata lumea, unde aveam loc intotdeauna…un fel de a doua casa, doar ca o casa a prieteniilor! Eram trista stiam ca nu o sa mai gasim un altul si ma temeam ca astfel o sa ne pierdem si noi de noi, ca vom iesi pe rand unii cu altii in diverse locuri…si totul va fi doar o amintire a ce a fost candva!

Stabilim sa ne intalnim toti sa vad si eu locul. Ajung acolo si dau de un restaurant in toata regula…cu acvarii cu servetele frumos aranjate pe fetele de mese, cu corabii, scoici si cascade pe pereti…ma inspaimant…spun asta nu-i de noi…aduce a fitze si a oameni trecuti de o varsta…aici probabil se mananca in liniste, se asculta muzica de relaxare si se pleaca repede…nu se intinde lumea la povesti. Nu termin de exprimat ideea ii vad pe cei din jurul meu zambind pe genul…las ca o sa inteleaga ea…aud o chitara si vad un barbat se apropie de masa noastra cu chitara cu tot…canta si cu el canta si toata masa mea…mai erau mese ocupate…cantau si ele…termina de cantat si lumea aplauda si cere o alta melodie…privesc uimita toata scena si ascult si mai uimita ce canta…folk…si canta bine…intreb cine-i tipu’ care canta din toti plamanii intr-un restaurant…mi se raspunde sec: patronul. Imi aduc aminte ca omul sfinteste locul si dau din cap in semn de confirmare ca asa e. Din secunda aia realizez ca inca se mai poate…ca mai exista case ale prieteniilor…ca am schimbat locul vechi si n-am piedut nimic doar am castigat noi prieteni, patronul, sotia lui,barmanul, ospatarul…oamenii de la celalate mese…toti te tratau ca si cand te-ar sti de o viata si vor sa te stie in continuare…A fost o seara senzationala…m-am simtit ca si cand cineva imi citise gandurile si decisese sa le si materializeze…intr-un loc…in niste oameni. Au urmat sute de seri identice si zeci de prieteni noi. Asta era inceputul…acum la mai bine de un an, ma duc acolo, dar nu imi mai canta doar patronul, ci toti cei pe care ii ascult acasa pe cd-urile de folk…s-a inchis casa eliad si cei ce locuiau in ea s-au mutat in casa mea…au trecut deja pe aici sa ne incante, nume ca Marius Batu, Mircea Vintila, Emeric Imre,Dinu Olarasu, La Strada, Krypton si Pacifica cu Leo Iorga si Ioan Gyuri Pascu iar candva saptamana viitoare ii voi asculta pe Ducu Bertzi si pe Paula Seling pentru ca vorba aia…omul sfinteste locul si oamenii astia care au pus bazele restaurantului l-au sfintit atat de bine incat si mie mi se indeplinesc dorinte…e suficient sa intri, sa iti doresti si apoi ai! Eu mi-am dorit un loc unde sa mananc bine…il am…mancarea e dementiala dar paleste in fata hranei spirituale pe care ti-o ofera…mananc langa prietenii mei pe muzica mea preferata…si singurele fite ale localului de care ma temeam la inceput sunt ale mele…cand ma prostesc palngandu-ma ca intarzie cafeaua :)